Mihai Eminescu - cel mai mare poet "pe care l-a ivit si-l va ivi , vreodata , poate , pamantul romanesc" - s-a nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani si s-a stins din viata in zorii zilei de 15 iunie 1889 , in Bucuresti , fiind inmormantat la cimitirul Belu . Copilaria si-a petrecut-o la Ipotesti, unde cunoaste timpuriu frumusetile naturii, asa cum va marturisi mai târziu în poezia Fiind baiet paduri cutreieram:
Fiind baiet, paduri cutreieram,
Si ma culcam ades lânga izvor,
Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa suna-ncetisor.
Studiile le începe acasa cu un dascal neamt. Urmeaza scoala primara la Cernauti, pe care o termina în 1860. Din cauza disciplinei scolare fuge de mai multe ori de la scoala. La Cernauti îl cunoaste pe profesorul Aron Pumnul care îi trezeste gustul pentru lectura si îi împrumuta carti.
Anii copilariei si ai adolescentei sunt anii de formare ai scriitorului Eminescu . Acum cunoaste frumusetile naturii din preasma Ipotestilor unde si-a petrecut cei mai frumosi si mai lipsiti de grija ani ai copilariei .
Mihai era al saptelea din cei unsprezece copii al familiei Eminovici . El fuge de acasa cu zilele , "rascolind padurile si stanile" , spre marea suparare a parintilor , sau intarzie in cate un bordei de taran , ascultand cu incantare povesti , snoave , ghicitori , care l-au urmarit toata viata pe poet si de care isi aduce aminte cu parere de rau cand marturiseste , in poezia "Trecut-au anii" :
"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara ,
Caci nu ma-ncanta azi cum ma miscara
Povesti si doine , ghicitori , eresuri ,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara "
Neastamparat din fire , Mihai disparea repede de-acasa infundandu-se prin codrii din imprejurimile Ipotestilor , innoptand pe unde putea . De aceea padurea este evocata in multe poezii ca un loc fermecator si avand puteri miraculoase : "Fiind baiet , paduri cutreieram , Dorinta , Povestea codrului , O ramai " si altele .
Poezia cadrului natural se impleteste cu evocarea varstei minunate a copilariei , dar si cu tema timpului . Acestora li se vor adauga altele cum ar fi natura si dragostea , istoria , cosmicul .
Mihai Eminescu a creat o opera de proportii monumentale , in versuri si proza , publicata partial in timpul scurtei sale vieti . Cea dintai editie ingrijita de Titu Maiorescu si intitulata "Poesi" , a aparut la 21 decembrie 1883 si cuprinde antumele , adica cele peste nouazeci de poezii publicate in timpul vietii autorului . Ulterior s-au publicat si postumele , adica lucrarile date publicitatii dupa moartea autorului , care cuprind peste 200 de poezii .
Lirica sa , de o tulburatoare muzicalitate si armonie , impleteste , in spirit folcloric , chemarea iubirii ci cea a naturii in poezii ca "Dorinta , Sara pe deal , Calin file , din poveste , Povestea teiului , Povestea codrului , Melancolie , Revedere , De cate ori , iubito , Pe langa plopii fara sot , Sonete " si altele .
Spirit romantic , vizionar , Eminescu a cultivat deopotriva lirica meditativ pesimista in : "Luceafarul , Glossa , Rugaciunea unui dac" sau cea a timpului scurs ireversibil pentru om : "Trecut-au anii , Floare albastra , Revedere , Departe sunt de tine , Se bate miezul noptii , Ce te legeni" si altele .
Pentru marele poet Eminescu natura este nu numai un refugiu , ci si o stare sufleteasca , o prelungire , o proiectie a trairilor sale interioare .
"Eminescu este marele subiect al literaturii românesti . Opera lui poate fi comparata cu o cetate puternica a carei cuceriri cere pregatiri numeroase " spunea Tudor Vianu cu peste 70 de ani în urma , iar acum"S-ar cunveni , poate , sa ne gândim ca anul acesta nu se împlineste un secol de când a murit , ci ca începe al doilea secol al nemuririi lui . "
Eminescu este viu în constiinta poporului nostru , este studiat , interpretat , omagiat , învatat cu placere sau defaimat si toate acestea la un loc dovedesc rolul pe care-l joaca Eminescu în cultura si în constiinta românilor . Pe Eminescu nimeni nu-l poate uita , nu-l poate tagadui : " Oricât de tare ar fi cântat cocosii a treia oara , pe el nimeni nu l-a tagaduit . " ( G. Bogaza ) . Atâta timp cât pe aceste pamânturi vor trai români iubitori de codru , de mare , de tei , de plopi , iubitori de dreptate si adevar , doritori de bine pentru tara Eminescu ne va fi simbol si ideal .
Îi citim poezia si vedem tot ce are mai frumos tara noastra , auzim glasul izvoarelor si al turmelor , fosnetul frunzelor , privim cu dragoste iubita si invatam sa-i spunem soapte de dor si atunci când cuvintele nu ne ajung îi soptim versuri din Eminescu pentru ca le simtim rupte din sufletul nostru .
Ne aducem aminte de stramosi , învatam sa-i cinstim si sa întelegem ca " patria " nu e un cuvânt desert . Privind în jur la România sfârsitului de mileniu ne dam seama cât de contemporan este Eminescu . Geniul neînteles si neapreciat traieste si astazi în saracie , proletarul se zbate pentru bucata de pâine , mersul înainte este sovaielnic , valorile pleaca sa-si împlineasca destinul în alte parti .
S-au scris mii de pagini despre Eminescu . Nume de referinta în critica literara i-au dedicat volume . I-au publicat studii despre teatru , despre proza , despre publicistica , despre viata , despre poezie . I-au publicat volume cu poeziile care i-au fost închinate atât când era în viata , cât si dupa ce a trecut în nefiinta . Ce ar mai putea adauga un tânar care-l cunoaste pe Eminescu mai mult cu sufletul , la acest lung sir de pagini ce i-au fost dedicate ? E greu de spus în cuvinte , dar e sigur ca-l simte pe Eminescu aproape , alaturi de el , lupându-se cu neajunsurile vietii , luptând pentru dreptate , pentru viitorul tarii si tânarul este convins de ne-murirea poetului si de contemporaneitatea operei sale .
Subiect: referat mihai eminescu 
Joi Ian 01, 2009 8:50 pm
